Mă chinuie talentul (3) – Hârtie igienică

Imagine rurală românească. O casă tipică, gri, destul de micuță, din aceea cu tencuiala 'cu stropi'. O curte destul de dezordonată: o căruță, o roabă, diverse unelte aruncate ici-coli. Pe peretele casei sunt stivuite lemne de foc. Perdele de Paşcani la geamuri. E iarnă şi zăpada din curte acoperă cât de cât noroiul înghețat bocnă... Continue Reading →

Mă chinuie talentul (2)

Hai, că am prins curaj. Ce ziceți de asta (idee de reclamă la un alt produs plictisitor) O fetiță de vreo 5 ani se joacă cu un cățel bătrân. E într-o curte frunoasă, ceva gen suburban dream. Cățelul e vizibil obosit şi fără chef, dar se străduie. Intră în casă, cățelul se trânteşte lângă farfuria... Continue Reading →

Tribul

S-a oprit ploaia şi aproape că e frumos. Dacă te uiți în sus. Că dacă te uiți în jos îmi văd gleznele ițindu-se timide ca nişte fete mari duse la discotecă prima dată şi abandonate pe marginea şanțului de dobitocul ăla care le-a pus suc în bere. De unde se ițesc ele, gleznele? Din mocirlă.... Continue Reading →

Viața mare şi viața mică

Andy e un irlandez simpatic. Înțelegător. Bătrâior. Arată ca un pitic de grădină bonom cu care ți-ai putea imagina o conversație din acelea care te ung pe suflet şi-ți redau încrederea în umanitate. E genul de om rezonabil căruia i-ai călcat din greşeală pisica şi tot el te consolează pe tine că lasă, n-ai vrut,... Continue Reading →

La vânătoare de butoniere

Eu am făcut şcoala primară la sat. Învățătorul care urma să fie la clasa întâi era bețiv şi cam altoia copiii, aşa că maică-mea şi-a zis că aşa molâie cum eram eu, poate nu mi-ar fi făcut tocmai bine la dezvoltare să mă dea cineva cu capul de bancă. A dat telefoane, a tras sfori... Continue Reading →

Viața ar fi frumoasă fără monoglutamat

Sunt şapte mii de chestii rele care ți se pot întâmpla. Ba nu, şapte mii patru sute cinzeci şi trei. Şi jumătate. Este covid, şmovid, singurătate, ură varianta normală, ură varianta cu spume, plictiseală şi depresie, sunt cărămizi care îți pot cădea în cap, maşini care te pot face tocăniță, tigri care pot evada de... Continue Reading →

Mică şi proastă

Mă dusei azi la sală. Nu de alta, dar deja mi se făcuseră pânze de păianjen între tendoane şi muşchii îmi vibrează ca piftia de Crăciun când dă cu pumnul în masă capul familiei tradiționale. Mbun, şi stăteam eu şi mă uitam ca vaca la poarta nouă pe acolo, simțindu-mă ca o muscă ne-educată silită... Continue Reading →

Mâciocul MOG

Țucu-i mustățile lui să-i țuc, ui' ce fain îi! De muuult simțeam nişte nelinişti în miezul ființei, nişte mâncărimi în hipotalamus, nişte dureri în atrii şi ventricule. Pentru că oameni buni, CUM să trăieşti fără pisică??? Cum? Fără tooorrrs sfor sfor, să-ți vibromaseze diafragma exact când voiai să te întorci pe burtă, fără labe imperative... Continue Reading →

Dă-i zilei tot ce vrea

Tropăiala picioarelor mici mă gâdilă din ce în ce mai tare în ureche. Trap trap trap se apropie, urcă dinspre ureche înspre ochi, trap trap, gata, mi-a deschis ochii. Mă uit la ceas. Opt jumate. Pfuaaai, ce bine am dormit! Mă întind să scutur solzii somnului care cad de pe mine uscați după atât de... Continue Reading →

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑