Regulile nu sunt ale noastre, ci ale urmaşilor, urmaşilor noştri

Din ciclul, Conversații cu Moştenitoarea: - Nu te urca acolo! - De ce? - Că poți să cazi. - De ce? - Pentru că e îngust şi poți aluneca. - De ce? - Pentru că gravitația... - Ce-i aia? - O forță care trage toate lucrurile în jos, înspre pământ. - De ce? - Pentru... Continue Reading →

Advertisements

Infinita tristețe a vecinei mele când i-am spus cum pierd eu timpul

Sugem burțile şi ne strecurăm în casă. Uşa nu e încântată de musafiri şi ne împinge înapoi. Sau poate e cuierul pe care stau morman hainele pe care ar putea liniştit să le poarte un trib mijlociu de eschimoşi? Nu-i nimic, cu tenacitate de Est Europence, eu şi Moştenitoarea navigăm printre papuci, cutii, plase şi... Continue Reading →

Nu are cum să nu fie bine

Nu arunc chiştoace pe jos, nu claxonez, nu cred că e dator cineva, nici măcar statul, să facă ceva special pentru mine. Cred că dacă îți vezi de treaba ta, îți munceşti munca, îți bucuri zilele într-un fel sau în altul, dar fără a o face în detrimentul celorlalți, dacă dai bună ziua şi zâmbeşti,... Continue Reading →

Ce ar putea să facă Leslie şi nu face

Leslie e o doamnă în etate. Nu ştiu exact câtă, dar destul de multă. Etate. E înaltă, oarecum corpolentă şi cu sprâncene din alea trasate cu pixul după conturul unei ceşcuțe de cafea din serviciul pe care îl primea doamna învățătoare de fiecare 8 martie lăsat de ministerul învățământului în județul Sălaj. Nu e ceea... Continue Reading →

Am fost în India

Înainte de a vă povesti ce vreau să vă povestesc, trebuie neapărat să spun că unii dintre cei mai inteligenți, calzi, şi muncitori oameni pe care îi cunosc şi cu care am lucrat, sunt indieni. India e un loc care, din motive pe care nu mă simt capabilă să le explic pentru că nu au... Continue Reading →

Ce au fumat părinții?

Acum două sute de mii de ani, dacă aveai un copil, îl învățai să vâneze, cum să găsească apă, probabil cum să se purice eficient, care frunze îs mai bune de mâncat dacă nu e talentat la vânătoare, de-astea. Dacă te enerva tare, îi dădeai două după ceafă să stea la locul lui. Nu, asta... Continue Reading →

O să fie bine, rezolvă cincige!

În tinerețile mele am citit o carte SF în care doi oameni, să le zicem Ionel şi Mărioara, formau un cuplu virtual. Adicătelea porumbeii nu se văzuseră în carne, oase, păr la sub braț şi secreții corporale niciodată. Dar aveau o relație (virtuală), făceau sex (virtual), se certau (virtual). Bine, nu-mi amintesc dacă se făcea... Continue Reading →

Nişte păgâni

Nefiind dintre aceia pe care lumina şi magia sărbătorilor îi gâdilă la glanda stomacului, nu prea ne-am stresat niciodată. Dar, până anul ăsta, vrând-nevrând, tot am prestat ceva, că deh, dacă se gândeşte careva să te viziteze, nu poți să nu contribui la diabetul omului cu ceva, că pe urmă, cu foarte puține excepții, te... Continue Reading →

Blog at WordPress.com.

Up ↑