Nostalgia după para mălăiață

Acum jde mii de ani, bunicu’ Sapiens era vânător-culegător. Adică belea ochii prin savană după gazele, mai scurma după o rădăcină, mai culegea o ciupercă, mai căsca gura să-i pice în gură ceva fructe. Per total, muncea ca să bage la maț cam 35 de ore pe săptămână. Spre deosebire de fraierii moderni, plătitori de taxe care după ce pleacă de pe plantație, mai au de stat în trafic, spălat vase, făcut curat sau mai știu eu ce, în total mult mai mult.

După o vreme, pe careva imbecil l-a pălit ideea că de ce să mai alerge după cai (sau zebre) verzi pe pereți, mai bine să-și semene pe lângă peșteră ce-i trebuia. Zis și făcut, iată-ne că facem agricultură. N-am mai mâncat ce pica din copac și nici ce rămânea după vecinu’ tigru, acuma trecusem pe cereale și ceva carne domestică. Am făcut astfel rahatul praf, ne-am umplut de boli și am început să muncim muuult mai mult. Pentru că ogorul trebuie lucrat și când nu lucrezi aștepți și când nu mai ai ce aștepta e foamete. Dar nah, ce să-i faci, odată devenit agricultor e greu să te mai dai după gazele.

Încet încet, din durere de stomac în durere de stomac, am ajuns și în epoca industrială, ba chiar în 2017, când Elon își alege periuța de dinți pentru călătoria spre Marte. (până aici m-am inspirat de la un domn mai deștept decât mine: Yuval Noah Harari, Sapiens: A Brief History of Humankind) 

Doar că de ceva timp, unii au început să ridice capul și să spună că ei vor înapoi la peșteră – să vâneze și să culeagă. Că e mai pe natural, că betoanele sunt nașpa, că taxele la stat sunt doar imaginare, că de ce să muncești atâta. Eeei, dar ce te faci că pe marginea autostrăzii sau lângă groapa de gunoi e mai greu cu vânătoarea și culesul. Găsești maxim câte un maidanez și ceva porumb pe care nu-l mai culege nea Vasile că nu se merită.

Rezultă că e cam greu cu întoarcerea la era în care perele mălăiețe picau în gura nătăfleților oameni ai cavernelor că așa voiau ele. 

Așa că, în disperare de cauză, nostalgicii după vremurile de putoreală în haită au inventat meseria de politician român. Nu trebuie să muncești mare lucru, nu cultivi, nu crești nimic, iar când ai terminat de ras un teritoriu, te muți în altă parte, pur și simplu. Pam pam! 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: