Că dacă ar fi nu s-ar povesti

Când Costel nu mai are chef de Maricica i-o dă pe asta cu nu, că tu ești minunată, eu, de fapt nu merit/pot/știu. Desigur, Maricica cade secerată de iubire și suferință și știe clar că de fapt ea, Maricica, e prea grasă/slabă/urâtă/proastă. Nu contează ce a zis fătfrumos, știe ea, că l-a văzut ea pe Costel cum se uita după Vasilica acu’ vreo cinci luni. Maricica intră la depresie și cură intensivă de eclere, iar Costel se refugiază în brațele Maricicii nr. 2. Rewind, replay, ca pixu’ derulând caseta, pentru cunoscători.

Când Maricica nu mai are chef de Costel și îi dă papucii, Maricica e o curviștină care n-a înțeles măreția lui Costel. Ea, cu creeru’ ei de găină n-a priceput nimic când Costel, după cinșpe beri, o ciupea de fund și îi recita versuri de manele, n-a înțeles cât de chinuit era eul liric (și chimic) al Bărbatului.

Sigur, dacă ar fi trăit într-o țară unde egalitatea de șanse ar fi primit mai mulți bani de la buget, Maricica ar fi fost motostivuitor și Costel ar fi fost europalet. Și atunci treaba ar fi fost alta.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: