Zeul cel mic și rău

Să presupunem că ești credincios și te închini la zeul ăsta, să-i zicem labătristă. Zeul e cu multe toane și multe personalități. Cum ar veni, nu e doar unul, se manifestă în multe întrupări bipede, în general destul de puturoase, care în loc de blană poartă niște cârpe colorate, pe care le tot schimbă. Fiecare dintre ai tăi are câte unul sau mai mulți de-ăștia desemnați întru slujire. Apucăturile zeului diferă de ale neamului tău de multe ori, dar nah, cine ești tu să faci comparații.

Credința ta pentru labătristă se manifestă prin faptul că :

  • Dacă labătristă nu are chef să te mângâie, tu nu ai ce comenta, el e șefu’.
  • Dacă labătristă nu are chef să-ți dea mâncare, tu nu ai ce comenta, el e șefu’. Dar să nu te înfigi în mâncarea lui că ți-o iei.
  • Dacă ataci vreun labătristă fără ca cerințele postului să ți-o impună, vai și amar, se lasă cel puțin cu castrarea, dacă nu te abandonează prin ceva adăpost, sau mai rău.
  • Dacă labătristă de care aparții (sau alții, for that matter) are chef să te lovească, schingiuiască, abandoneze, castreze, înfometeze, tu nu ai ce comenta, că el e șefu’. Dacă îi sari la beregată zice că ești agresiv, și gata cu viața.

Sigur că sunt și labetriste decente, unele chiar minunate, dar dacă nu ai noroc căcălău, nimerești pe câte un descreierat din ăsta care nu înțelege cum e cu “pentru că pot”. Nu înțelege că, așa, și tu ai fi putut de multe ori să te scobești între dinți cu osișoarele dânsului dar nu ai făcut-o pentru că tu ai autocontrol. Și dacă ar înțelege, asta tot nu-l împiedică pe labătristă să se isterizeze ca un apucat când vreun văr de-al tău îndepărtat calcă în străchini – începe cu discursurile despre instincte animalice și alte lucruri pe care nu le înțelege.

În schimb, labătristă când își bate femela, puii sau omoară alte labetriste care nu i-au făcut nimic (nici măcar nu le-a mirosit vreodată) o fi ceva intelectual fin, nu?

Stând strâmb și judecând drept, multe labetriste au obiceiul ăsta enervant să se înfoaie și să se împăuneze pe socoteala celor mai amărâți. Ceea ce e perfect normal! Și între ai tăi se practică, se stabilesc teritorii, se cuceresc femele, se marchează garduri și tufe. Doar că ai tăi fac asta între ei, nu se pișă pe alte specii doar ca să arate cine-i mai cu koae. Ca și cum un pechinez ar tortura un purice ca să impresioneze o dalmațiană.

Numa’ zic…,acuma tu faci ce vrei…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: