Azi încă nu e mâine

‘Mama’ zice băiețelul subțirel și blond și mi-o arată pe doamna care e azi pe tură. Doamna vorbește blând și măsurat, îl încurajează, pe el și pe fetița-fir-de-ață; se mai enervează uneori, că e om și ea, dar de strigat nu strigă. E faină doamna. Dintre ea și biologia trădătoare, tot pe ea aș alege-o și eu.

Băiețelul e sturlubatic, nu stă locului. Normal, vrea să cucerească lumea, doar că lumea lui se termină cu un interfon pus pe o ușă de termopan. Până aici. Dincolo de ușă e lumea mare și acolo el rar are privilegiul să intre, pentru că acolo sistemul nu-l poate urmări și proteja. Protecția e bună (uite, de exemplu prezervativele, ce invenție minunată!) doar că după o vreme te lasă-n curu’ gol, ca pe o muscă albinoasă, eliberată pe tarla, să te descurci singur.

Mă întreb ce va face băiețelul ăsta când sistemul o să-l regurgiteze. Că de adoptat, mai greu, pentru că nah, deja e mare (ehee, până la doi ani jumate câte mame și câte case o fi avut el…), plus că a avut operații, nu mai e ca scos din țiplă, oamenii vor în general bebeluși, să și-i facă după chipul și asemănarea, să fie minunați și perfecți, dacă tot ne obosim.

Dincolo de interfon, rotițele se învârt mai departe. Întotdeauna se poate mai rău, așa că să ne veselim că azi încă nu e mâine.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: