Un vis frumos: Corporația de Exorcizat Funcționari

O doamnă, să-i spunem Veverica, de profesie funcționară la stat.

Dimineață. Veverica, spilcuită în dio piesul cel nou, cu buclele fixate bine-n cap, se prezintă la post. E îngrijorată că ieri a uitat pe birou o farfurie cu prăjituri și să nu i le fi aruncat tanti Lena, femeia de serviciu. Tanti Lena o detestă, că nah, e geloasă pe valoarea ei. Și asta e normal, la funcția și responsabilitățile dânsei… Totuși, chiar dacă a aruncat prăjiturile, e ok, o să dea comandă de altele, oricum doamna de la laborator îi e datoare că a scăpat-o de o amendă luna trecută când s-au pus ăștia pe controale și au găsit-o cu ceva stoc pe plus.

Continuându-și reflecțiile, Veverica nu observă că pe ușa pe care intră nu mai scrie ‘uie pesede’, ci ‘Corporația de Exorcizat Funcționari’.

Ajunge sus, surprizăăăă! Un etaj întreg deschis, nu tu birouri unde să te-nchizi să iei o șpagă ori să-ți faci unghiile. Oamenii, mulți și fără sacouașe, se zgâiesc absorbiți în ecrane de zici că de-acolo o să iasă ultimul model de moaște.

– Veve, vezi că avem meeting în cinci minute, suntem în urmă cu proiectul!

Cum cinci minute, frate, ej nebun, pe mine să mă anunți cu o săptămână înainte, în scris, cu două copii depuse la registratură și taxa de timbru achitată și dovada pusă în dosar cu șină și…

– Veve, vezi că ți-a trimis clientu’ un mail cu înjurături că i-ai livrat un mare căcat și că nu mai plătește.

Pfff, niște nesimțiți, dom’le, io încerc să fac ce pot cu mijloacele care (!) le am, da’ ei, nerecunoscătorii nu văd că ăsta e sistemul, nu avem fonduri, nu avem buget, nu avem personal, e greu, vă spun sincer că e greu și și așa, noi facem ce putem, asta e țara în care trăim, ce să facem, n-avem ce să facem, îndurăm.

– Veve, trebuia să-mi trimiți chestia aia acu două!!! ore, tu n-ai auzit de deadline, făi, femeie? E urgent!!! Dacă se mai întâmplă, ne dă boss afară.

Cum să mă dea afară, mai am cinșpe ani pân’ la pensie. Vezi că ies puțin, am o programare la epilat, spune-i lu’ boss să revină că am plecat în inspecție pe teren.

– Veve, trimite-mi repede un raport cu activitatea mătăluță pe luna asta, pe ce ai lucrat, cât ai produs, cât ai cheltuit.

Care, io? Păi ce, dom’le, ce-i aici, piață, sau ce? Eu am responsabilități, nu dorm noaptea ce greu mi-e, acuma fix de rapoarte am io timp! Nici nu mi-am terminat nivelul la Candy Crush luna asta!

Înapoi în lumea reală:

– Sunteți gata, doamna Veverica, cred că v-a plăcut masajul, că ați adormit. Vă fac o cafea?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: