Deșertăciunea deșertăciunilor

De când sunt mai mult sau mai puțin consemnată la domiciliu întru așternerea de cremă pe posteriorul moștenitoarei și aprofundarea metafizicii pieselor de Lego, ajung (destul de) rar în prăvălii. Adică la mall, că pe centru oricum sunt doar crâșme și outleturi (adică rebuturi cu etichetă).

Nah, și plimbându-mă eu prin templul capitalist așa de rar, de fiecare dată mă lovește în fălci câte un anunț apocaliptic care mă avertizează că sunt megahiperultra reduceri senzaționale.

Deși creierașul e pe baricade, de fiecare dată, deșertăciunea feminină, boala incurabilă care se cheamă dar dacă? (fix acum și aici o să-i găsesc pe mama și tata pantofilor la braț cu sora dulce a rochiilor și tata zmeu al jeanșilor care mă vor teleporta direct în Nirvana consumerismului) îmi dă ghes să intru în câte un magazin.

Chitroasă fiind, caut din prima raftul cu țoalele alea pe care afișele promit să ți le dea pe gratis pe motiv că e mijloc, sfârșit sau cinșpe pătrimi de sezon trecute fix.

Găsesc un centimetru neîncăpător de etajeră cu: un ac de gămălie rupt, două bigudiuri roz, o periuță de dinți folosită, un rotocol de praf.

Poate totuși data viitoare?

Deșertăciunea deșertăciunilor…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: