O plasă de jvarovschi, vă rog!

Experiment făcut pe copii de 4 ani: copilului i se pun în față două farfurii cu ce-i place lui să mănânce – dulciuri, caviar, mici cu muștar, în fine, ceva bun. Una din farfurii conține mult, cealaltă, puțin. Instrucțiunile sunt: poți mânca din farfuria în care e puțin când vrei tu, dar dacă aștepți până mă întorc fără să mănânci nimic, primești farfuria mare.

E un experiment care cuantifică ceea ce se numește funcția executivă. Funcția asta e guvernată de cortexul prefrontal și se manifestă printr-o multitudine de aspecte: inhibarea impulsurilor (gen îmi vine să gazez niște oameni, dar nu-i gazez, pentru că nu se face), memoria (îți amintești cum se numesc oamenii cu care ții o conferință de presă bilaterală), adaptabilitatea la reguli (adicătelea te adaptezi tu, nu le schimbi pe ele), planificarea, atenția, de-astea.

S-a dovedit într-o multitudine de studii, ca de exemplu, ăsta, că abilitatea de a exercita funcția asta prezice cu acuratețe viitorul individului – financiar, emoțional, social, cognitiv, medical, dincolo de orice alte premise gen statut social, finanțe, mediu în care ai crescut. Pe scurt, cu cât te controlezi mai bine, și începând de la vârste mici, cu atât ești mai câștigat, indiferent cine e mă-ta și tac-tu.

Acuma asta ar fi de înțeles, oarecum, chiar și empiric: nu e bine să dai în cap la oameni chiar dacă așa-ți vine, nu e bine să mănânci până ajungi cu deș’tu chiar dacă hamsia e proaspătă și mujdeiul catifelat pe gâtlej, nu e bine să-ți bagi picioarele în ea de școală, chiar dacă ăștia fac manualele greșite. Cu toții știm asta, spune chiar și la televizor.

Doaaar căăă, dacă te uiți în jur, așea, la oameni, ai dracu’ dacă sunt controlați și cumpătați. Și cu atât mai puțin nu cade nicio falcă pe jos de uimire și admirație nețărmurită în fața vreunui hipsteraș pirpiriu care mănâncă două frunze de avocado pe zi și aleargă la maraton. Nu leșină nimeni de invidie în fața vreunei domnișoare acoperite cu blugi și tricou larg care merge să salveze păduri virgine când ar putea sta la solar. Sau cei care o fac, sunt puțini. Pe stradă, în lumea reală, privirile se întorc după sutiene fosforescente, după mușchi bronzați, după mașini puternice, după case maaari. Toate invită să le ai acum. Și pentru că asta chiar se poate, de ce să amâni? Păi cum, îți tragi un credit, intri-n politică, te faci vedetă, faci tu ceva și se rezolvă.

Dați-mi o plasă de jvarovschi la reducere acum, ce să fac io cu diamantele mâine? În seara asta ies în club și mâine sunt mahmură. Las-o drec’ de funcție executivă, că și până îi zic numele mă plictisesc.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: