Într-o zi

S-au întâlnit doi oameni. Nimic special, se întâmplă tot timpul.

S-au ținut de mână – de frică, de iubire, de frig. S-au îmbrățișat strâns în orașe, în paturi, în aeroporturi, în crâșme, pe maluri de mări și pe vârfuri de munți.

S-au cunoscut până în cele mai tainice văgăuni ale sufletului. S-au părăsit și s-au iubit iar. Au venit și au plecat. Au muncit împreună. Și-au făcut bine și și-au făcut rău. Au crezut lucruri și apoi nu le-au mai crezut. Au făcut planuri și pui.

Și-au construit o insulă. Aveau, pe insulă, copaci înalți în care uneori se urcau să vadă ce mai fac oamenii ceilalți. Era amuzant. Dar după aceea se întorceau repede acasă să mai bage un lemn pe foc.

Într-o zi, și-au pus insula în bagaje, și-au luat inima și puiul strâns între dinți și au plecat. Unde a fost insula nu va mai rămâne nimic. Vor fi doar ei.

Toate celelalte rămân neschimbate.

Advertisements

2 thoughts on “Într-o zi

Add yours

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: