Made in England

Vântul roade conștiincios un colț de ușă – cranț, cranț, și-a mai făcut un pic de loc, împinge un umăr și iată-l, e în casă. Englezul e politicos, nu-l dă afară, îi face un ceai fierbinte, aduce un pulover și-și pune șosetele de lână made in England ca să poată sta comod, cu toate degetele de la picioare la locul lor, nu degerate cine știe pe unde.

Englezul nu prea investește în încălzire. Nu are niciun motiv să dea multe lire prețioase pe gaze, curent, sau de-astea. Oricum, în căsuța lui de la 1700, ușile și geamurile sunt exponate de muzeu, la fel de folositoare ca o sabie de oțel în bucătărie. Dar englezul nu se supără. Se așează cuminte în fotoliul vechi, tapițat ultima dată când era bunica fată, sau pe scaunul tare din lemn, amândouă făcute tot acolo, la el în Shire. Deși au costat cât o pereche bună de termopane (încă din alea fumurii, șmechere, de care și-ar pune Becali la garaj), fotoliul și scaunul, așa incomode și soioase, îl fac să fie mândru: lemnul e englezesc, lucrul e englezesc, stofa e englezească din lână englezească tunsă de pe o oaie care behăie englezește.

E frumos și liniștit. Alexa moțăie și ea în ecran, nu are de aprins lumini în casă, încă se mai vede ceva, iar comanda la mâncare indiană a fost dată de mult. Mai sorbește omul o gură de ceai, vântul mai suflă puțin a jale pe sub ușă, Alexa mai transmite niște biți către Mordor.

Dar vai, englezul, sare ca ars! E ora de scos cățeii la plimbare! Baron, Chester și Merlin s-au activat! Perna Burberry e expediată sub fotoliu să curețe de praf în timp ce ghearele cu pedigree râcâie în parchetul secular. Odată luată haina de ploaie Barbour (din pânză cerată, nu din Gore Tex, moștenire de familie), mingile, lesele, biscuiții și săculeții de adunat ouă maro, aventura începe. Ploaia dă să intre peste englez, dar englezul închide fermoarul la prelata de firmă, zâmbește elegant și modest și o ia pe câmp întru mulțumirea și entuziasmul canin. Asta nu înainte să-i strige Alexei să închidă zăvorul la casă și să dea drumul la căldură pentru cinșpe minute să nu scadă sub zece grade că le e frig la căței când vin acasă.

Plimbarea a fost bună. Englezul și cățeii lui englezi s-au întâlnit cu vecini, au zâmbit, s-au minunat cât de bine și frumos a fost în cele doișpe minute și zece secunde cât a fost soare, au respirat aer curat și au înfruntat curajoși armatele de copii gălăgioși din parc.

Aaah, ce bine e acasă! Acum că s-a dezmorțit un pic, au ieșit și păianjenii din hibernare, e drăguț, numai bine de tras un păhărel de gin măturat cu un curry englezesc adus de un delivery boy autentic polonez.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: