Încrederea în umanitate

Plecat-am 9 din Vaslui și cu Minunata, 10. Eram eu, Minunata, cum am zis, și niște mâncărimi ce le aveam că dacă mi-aș cumpăra așea, niște treburi inutile și frumoase viața mea ar fi mai bună, muuult mai bună, ar fi ca și cum aș fi aterizat direct de sub o ploaie de obuze din... Continue Reading →

Pariul lui Allah

Wasiiiim! Wasiiiiim! Strigă o fătucă ce pare să aibă vreo 20 de primăveri ca cele 20 de straturi de lințolii care o acoperă, bănuiesc, de privirile lacome ale vesticilor păgâni şi depravați. Doar că nu e niciun vestic de-ăsta prin zonă. Doar fătuca asta şi copiii ei (sau or fi frații?) mulți, vreo cinci, şi... Continue Reading →

Ca acasă

Unul din magazinele româneşti de pă Anglie. Soare optimist ca Boris când anunță că doar un lockdown de două milenii mai avem până răzbim virusul. Minus două grade. Afară, frumos expuse, lăzi cu banane înghețate, roşii înghețate, cartofi înghețați. Nu-i bai, să se călească şi ele, ce, nouă nu ne e greu? Înăuntru, ordine, curățenie,... Continue Reading →

La vânătoare de butoniere

Eu am făcut şcoala primară la sat. Învățătorul care urma să fie la clasa întâi era bețiv şi cam altoia copiii, aşa că maică-mea şi-a zis că aşa molâie cum eram eu, poate nu mi-ar fi făcut tocmai bine la dezvoltare să mă dea cineva cu capul de bancă. A dat telefoane, a tras sfori... Continue Reading →

Mâciocul MOG

Țucu-i mustățile lui să-i țuc, ui' ce fain îi! De muuult simțeam nişte nelinişti în miezul ființei, nişte mâncărimi în hipotalamus, nişte dureri în atrii şi ventricule. Pentru că oameni buni, CUM să trăieşti fără pisică??? Cum? Fără tooorrrs sfor sfor, să-ți vibromaseze diafragma exact când voiai să te întorci pe burtă, fără labe imperative... Continue Reading →

Copacii vorbesc unii cu alții

- Selvus, copac! Eşti bine? Întreabă o fetiță de trei ani care ştie că tot ce e viu suferă, creşte şi se bucură. - Da, sunt bine. Trece timp. - Selvus, copac! Eşti bine? Întreabă o fetiță de trei ani şi jumătate care ştie că tot ce e viu suferă, creşte, se bucură, moare. -... Continue Reading →

Ce bine e să ai drepturi!

Cătălin e om de treabă. Munceşte, îşi vede de ale lui, n-a cerut să-i dea statul englez ajutor de niciun fel. S-a ajutat singur. La şcoală n-a prea fost dus, pentru că una-alta. Dar e muncitor, dacă-i dai drumul pe tarla şi-i spui ce să facă, face. Nu se strâmbă că e uichiend, că e... Continue Reading →

O întâmplare din Anglia

Am citit recent o poveste care mi-a stors nişte şervețele: Vocea care anunță 'Mind the gap' la coborârea din metrou în stațiile din Londra e diferită la Embankment de toate celelalte stații. Acum câțiva ani, o femeie agitată cerea să vorbească cu cineva care ar fi putut să-i spună unde dispăruse 'vocea'. După o vreme,... Continue Reading →

Blog at WordPress.com.

Up ↑